Sunt doar o pană...

Sunt doar o pană fină,
Pe file albe versuri - scări înşir...
Întind aripi spre mlaştină divină,
Abia-mi scurg gîndurile negre pe un fir.

Sunt o iluzie...simplă
Şi scriu cuvinte cu care respir,
Iar linii,pătrăţele,foi şi o ţintă
Cu care rod aceste frunze vii.

Tot scutur ne-ncetat al vieţii muguri,
Mă las în umbra nucilor bătrîni..
Azi timpul are gust de struguri,
În fiecare zi trăind te miri.

Aliniez iar strofe ce se îmbină,
Rimează,inspiră,cuceresc...trăiesc,
Poeme şi poeta cea divină
Se scaldă în apusuri ce lucesc.

În ritmuri şi în nopţi albastre
Ideile topesc geroase minţi,
Lumina raze întinde spre fereastră,
Spre cartea plină cu strofe fierbinţi.

O limită,o pauză...tăcere...
O virgulă în suflet,de durere...
Un dialog regid,ce minte ne-ncetat,
Un monolog ce aprinde scînteia ce a plecat.

Sunt nudă,doar pictura mă face să gîndesc,
În mii de fraze înşirate...mă regăsesc,
Semne de întrebări şi exclamări finite...
Pot duce în eroare vise ne împlinite.

10.12.10

© Copyright: Карина Жимбей, 2011
Свидетельство о публикации №11109098982