Praf de iubire...

Am rătăcit în praful tău iubire
Şi amintirile se storc în scrum,
Păşesc pe drum cu lacrimi de uimire
Parfumul dragostei fiind tăiat de fum.

Alt drum mai larg,faimos ne cucereşte
Zdrobind castelul nostru drag,
Pragul ce două suflete uneşte
Pe ambii ne-a lăsat cu acelaşi prag.

Mă scuipă noaptea tristă şi pustie
Îmi tremură fiinţa de a fi,
De a trăi îmi scurg putere
Ce a fost născută pentru a dărui.

Iar dorul pentru tine mă distruge,
Îmi taie aripile ce mi-au crescut,
Iubirea-ncetişor de sub umăr îmi fuge
Adie spre un vals necunoscut.

Mă piaptănă tăcerea scurge timpul,
Ce-i crud,pe un cîntar cu cuvîntul
Cuvintele au tendinţa de a minţi,
Al căror preţ e unic" de a iubi".

Suspin prin urmele umbroase,
Oasele mi se opresc în gît,
Din mii de vise cele mai frumoase
Cu tine alături am petrecut.

Nisipul stors în palme mă priveşte
Şi mă întreabă dacă are rost,
Să stai în umbra celui,ce te urmăreşte,
Dar nu-ţi oferă în raza sa un post.

Mă leagănă mirosul de plecare...
În trenul din trecut nu mai e loc,
Viaţa aş da să fac încă o plimbare...
Plimbare în care iar tu vei intra în joc.

Ahh, clipele uşor mă trag de mînă,
Mă îndeamnă să cedez,să mă opresc,
Cu el am fost ca doi ciupici din lînă
Pereche fără care nu trăiesc.

2011

© Copyright: Карина Жимбей, 2011
Свидетельство о публикации №11109098982