Prizonier al nopţii şi al iubirii...

De ce vii atît de tîrziu!Tu-vînt rătăcitor...
Tu rătăceşti,iar eu îţi mor de dor,
De ce a tale aripi nu poartă niciodată,
Un gînd cu un nume tainic ce undeva te aşteaptă.

De ce nu treci prin vise...sărut-pustiu-tîrziu,
Eu aşteptam în şoapte un suflet nocturn,viu,
De ce eşti doar o clipă în sufletu-mi sedus...
Simţiam că eşti prea libertin în viaţa de opus.

E prea tîrziu acum să spun ce îmi doresc...
Se întîmplă întotdeauna cînd vreau să părăsesc,
O cale ce mă atrage,mă cheamă şi mă îndeamnă,
Eu fug din nou de frica care mă şi condamnă.

Sunt prizonier al nopţii şi al iubirii...
Ce s-a născut din nou din umbra ta,
Am cunoscut etapa nemuririi,
Şi am ars ca flacăra,că nu voi fi a ta.

© Copyright: Карина Жимбей, 2011
Свидетельство о публикации №11109098982