1001

Ce multe stele au sclipit...
Pe cerul tău,o Lună,
Pe nori se ridicau încet păşind
Îngeraşi o mie şi unu.

Valul limpede,nostalgic
A cucerit spiritele-praf,
În pete negre-privit jalnic,
Acoperite cu al durerii cerşaf.

Plapuma luminii albe
Scurge timpul neîncetat,
Povestirea florilor dalbe
Nu se poate de uitat.

Gustul pe pămînt al vieţii
E firesc,şi o strig mereu,
E-strună,ajutor al ceţii
Şi un subiect întîmplător.

Vis seducător de pace,
Scrumul răspîndit pe drum...
Unde focul e aproape
Şi de azi miroase a fum.

De aş sclipi şi eu aşa
Acolo...în oglinda lumii...
Să pot simţi şi savura,
Nopţi o mie şi una.


© Copyright: Карина Жимбей, 2011
Свидетельство о публикации №11109098982