Rătăceam ca un
înger,...scăldam cu zîmbet suflete pustii,evadam în aburi de mătasă ce cerşeau
o plasă pentru inimi rătăcite şi fierbinţi.
Rupeam file din ţesutul meu
să le prefac în amintiri....certam nopţile pentru neglijenţa lor neclară, stingeam stelele
pentru lumina lor oarbă...Pluteam pe
valuri de admiraţie şi senzualitate....treceam pe lîngă uşa tristeţii şi a
singurătăţii. Luptam cu visele împăenginite cu rugină şi cu ştampile de
dragoste rutină....mă cuprindea şi mă îmbrăţişa pasiunea fierbinte – ce îmi
scurgea minţile şi mă prefăcea într-o mumie fără autocontrol şi semne de viaţă obişnuită.....de
om....
Adormeam în perne de emoţii
şi lipsă de oxigen, eram răpită de acel profund sentiment....
Ardeam ca o flacără – ca o
speranţă....cuprinsă de o ceaţă totală...inutilă
Sugeam energie în cantităţi
nebune pentru a mă menţine,....mă hrăneam cu ea... da ,da ... săgeţile lui cu
iad dulce,drog nebunatic....m-a atins
şi m-a rănit....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu