Noaptea şi Luna

Noaptea se îmbină cu Luna...
Mii de stele le formează cununa,
E o elegie cînd seara înfloreşte,
O iubire nebună se povesteşte.

"Noaptea:
Ce crud e minutul în care
Aş vrea cu un pămînt să te cuprind,
Eşti lumina ce veşnic va arde...
De noi doi cineva amintind.

Luna:
Tu eşti plapuma neagră..necalmă
Ce se atinge şi îmi dă fiori..
Ca un rîu ..,peste mal lin voi trece
Să-mi simţi farmecul mîngîietor.

Nopatea:
De ţi-aş putea simţi căldura o viaţă...
Îţi jur că orice aş crea,
Tu eşti viaţa de care răspund eu..,
Eşti sursa de existenţă a mea.

Luna:
Nu te fac să plîngi... să aplauzi,
Vreau lumina să-ţi fie altarul,
Veşnică....,în vis să mă cauţi,
Iar pămîntul să-ţi fie hotarul...."

Ce privelişte.. taină ... mister..
Contopire a veşniciei...
Relieful vieţii în cer
Şi spirit veşnic al iubirii...


Se aud mii de stele şoptind...
Minune ca nici una
Vîntul încet şoptind...
Ce idilă...Noaptea şi Luna...

(23.11.2007)


© Copyright: Карина Жимбей, 2011
Свидетельство о публикации №11109098982