O adiere

Pe vitrini albastre
seara s-a lăsat,
Pe pragul vieţii noastre
simţul a urcat.

Valurile mării
lin ne-au sărutat,
Pe nisip fierbinte...
umbra ne-am lăsat.

Vîntul,sur şi jalnic
adia uşor...,
Al iubirii falnic
şi mîngîietor.

Stelele ne îndrumau
spre un viitor...
Ne întîlnea luna,
pentru un amor.

Iar palmierul minte
împrejur doar foc,
Seara ne cuprinde
îndemnînd la joc.

Atmosfera calmă,
spiritul nervos...
Ne duce într-o vară
cu senin voios.

Sentimente stranii
de vis şi tăcere...
Ne aduce-n braţe
Curgătoarea vreme.

© Copyright: Карина Жимбей, 2011
Свидетельство о публикации №11109098982