Domn al nopţii

Cade umbra pe negrul castel...
Faci paşi pe umerile goale,
Visul îmi pare un straniu tunel
Cînd ochii tăi îmi aştern taine.

Domn al Nopţii ..din ceară
Născut din ape, coborît din senin,
Asfinţit,cobori pe a-l lumii scară
Cu inima mea devenind vecin.

Iubirea din păcat se naşte astă seară,
Păcat că veşnicia cu ură e îmibată,
Vom fi ca doi iubiţi sub lună clară
Formînd triunghi cu vieţi pe o aţă strîns legată.

Străbaţi pamîntul,marea,..fulger rătăcitor...
S-a stins în cer umbra de soare,
Pe scări asemeni unui idol îmbătat de amor
Cobori, călăuyind singurătăţi amare.

Pe chip ramîn doar umbre goale de mister...
Legea , în schimbul orei de iubire...
Azi urmele prăpastiilor ce te înconjoară pier,
Pămîntul trist se încarcă cu nemurire.

Simt cum timpul rece...trece,ca un izvor de vieţi,
Iar tremur în oglindă, aripi de parcă-mi cresc...
Vreau sufletu-mi să aprindă scîntei cu orice preţ
NOI...,insule marine,ce nu se potrivesc.

Vulcan ce gîndurile mi-a topit,
Vîntul şoptea necontenit: - să speri...
Sufletu-mi ca de piatră acum s-a istovit
Să ne scăldăm în noaptea veşnicului ieri.
(11.04.2007)

© Copyright: Карина Жимбей, 2011
Свидетельство о публикации №11109098982