Arme cu suflete
sigilate
Ce stropi de
lacrimi scurg tîmpit,
Pe pragul dintre
dor şi patimi
Se clatină pe
firul de tristeţe ruginit.
Pictată-n lacrimi
este perna,
Cerşaful pare
ostenit…
Strivind
privirile prin beznă
Se topesc chipuri
în venin.
Se macină din
flori trădarea
Cu miros fals şi
decedat,
Ce cuceresc din
apărare
Şi lin crează
drum spre pat…
Iar noaptea
mîngîie tăcerea
A două corpuri
încă reci,
Şi trece repede-n
plăcere
Din respiraţii,
aburi şi săgeţi.
În plasa ei –jertvele-nvie,
Devin mai oarbe
ca oricînd,
Ea scurge,…şi le
dă venine
Mereu cu mîna
alintînd.
Apoi topeşte
simultan destine,
Acoperind gînduri
cu praf…
Face poeţi din umbre fine…
Şi tipăreşte
inimi caligraf.
(04.03.2013)
© Copyright: Карина Жимбей, 2013
Свидетельство о публикации №11205046693
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu