Simt vocea ta cea
dulce,
Iar corpurile au
stat străine,
Dureri de inimă
îmi scurge.
Un suflet mic –
dar decedat
Aripi nu mai
ridică,
Sub corturi
plînse ne-ncetat ...
Şi-a stins
lumina-n frică.
Cutremur mintea
limpezită
De sentimente
scurte ameţită,
Acum e o amintire
împăienginită
Ruina zilelor de
ieri din ceaţă împletită.
Am stat la poarta
lui- o înger:
Migram în ochii
lui cereşti,
Am frînat
brusc,şi mă respinge..
Din mii de mantii
pămînteşti.
Mă scurg de
ultima petală,
Păşesc spre el,eu
– lin dansînd...
Coroana celor
Doi, coroana –
O napoiez azi
totul destrămînd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu