Disperat,pe
cartea vieţii
Mintea-mi fuge
ne-ncetat,
Scrum din roua
dimineţii,
Stă topit în colţ
de geam.
Prind priviri de
manechene...
Rătăcesc a lor
minţiri,
Lupt cu paşi de
urmărire
Şi ziditele
zîmbiri.
Mă inspiră a lor
suflare
Şi mă-mpiedic de
pietriş,
Suflet-vamă-n
căutare
Prin noi piedici
– oglindiri.
Lunecînd un fulg
scînteie
Mă răpeşte cu
săgeţi,
Mă îndeamnă la
tăcere...
Nu se merită să
pleci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu